Ionel Ghica

Așa cum se scria în revista Aripi (anul II, nr. 26, 15 martie 1932), Ionel Ghica făcea parte din cercul tânăr și entuziast de amatori adunați în jurul lui Mircea Cantacuzino, fiind considerat unul dintre cei care practicau turismul aerian „în adevărata accepție a cuvântului”.

Deși nu a urmat cursurile Școlii de Aviație „Mircea Cantacuzino”, Ionel Ghica a împărtășit pe deplin viziunea acesteia și a devenit membru fondator al Asociației pentru Propășirea Turismului Aerian. Activitatea sa aviatică este marcată de performanțe remarcabile, printre care recordul național de distanță fără escală (1.900 km) și recordul național de viteză pe distanța de 2.000 km.

Participă la zboruri de referință ale epocii, inclusiv raidul București – Varșovia – București, parcurs în 11 ore și 57 de minute, alături de echipajul lui Octav Oculeanu. În 11 septembrie 1931, realizează un zbor solo pe ruta București – Cernăuți – București, iar ulterior efectuează primul raid românesc deasupra Africii, pe traseul București – Istanbul – Konia – Alep – Damasc – Gaza – Cairo – Asuan – Oadihalfa – Adbara.

Ionel Ghica devine cu adevărat celebru odată cu zborul București – Saigon, un parcurs de aproximativ 25.000 km, unul dintre marile recorduri ale epocii, care îl consacră drept primul aviator român ce traversează Asia.

Viața sa se încheie tragic, în plină glorie, în urma unei grave intoxicații. În memoria sa, familia Ghica instituie, începând din ianuarie 1933, o cupă anuală de aviație, constând într-un concurs de viteză pe un traseu intern de 1.500 km.