Marina Știrbey
Învaţă să piloteze în 1935, la şcoala “Mircea Cantacuzino”, instruită de Constantin Abeles. În septembrie 1935 devine pilot de turism Gr. II și începe să participe la mitinguri aeriene organizate la Oradea, Băneasa, și Târgu Jiu. În 1936 câștigă raliul aerian organizat de ziarul Tempo. Primeşte în acest an Ordinul “Virtutea Aeronautică”. Organizează un raid în ţările nordice, unde doreşte să se documenteze asupra întrajutorării aeriene, în urma căruia fondează o escadrilă sanitară, după modelul finlandez, formată numai din femei. Se alătură inițiativei Mariana Drăgescu, Virginia Duțescu, Nadia Russo și Irina Burnaia. Așa ia naștere celebra Escadrilă Albă, cum a fost denumita de jurnalistul italian Curzio Malaparte. În 1942, la Mogoşoaia, se căsătoreşte cu Constantin Basarab Brâncoveanu, unul dintre descendenţii voievodului – martir. În 1948, acesta e închis pe motive politice de comunişti, lăsând-o pradă sărăciei, împreună cu doi copii. Martha Bibescu află despre situaţia ei şi intervine prin Crucea Roşie, reuşind să o aducă în Franţa îm 1964, împreună cu familia.
Marina Știrbey
Marina ȘtirbeyData naşterii: 19 martie 1912Data decesului: 15 iulie 2001, Bouloc, FranțaLocul nașterii: Viena, Austria Învaţă să piloteze în 1935 la Şcoala de aviație „Mircea Cantacuzino”, fiind instruită de Constantin Abeles. În septembrie 1935, devine pilot de turism Gr. II și începe să participe la mitinguri aeriene organizate la Oradea, Băneasa și Târgu Jiu. În 1936, câștigă raliul aerian organizat de ziarul Tempo. În urma meritelor sale, pe 6 iunie 1936, primeşte – alături de Ioana Cantacuzino, prima femeie care a obţinut brevetul de pilot civil din România – Ordinul „Virtutea Aeronautică” conferit de Regele Carol al II-lea. Organizează un raid în ţările nordice unde doreşte să se documenteze asupra întrajutorării aeriene, în urma căruia fondează o escadrilă sanitară după modelul finlandez, formată numai din femei. Se alătură inițiativei Mariana Drăgescu, Virginia Duțescu, Nadia Russo și Irina Burnaia. Așa ia naștere celebra Escadrilă Albă, cum a fost denumită de jurnalistul italian Curzio Malaparte. În 1942, la Mogoşoaia, se căsătoreşte cu Constantin Basarab Brâncoveanu, unul dintre descendenţii voievodului – martir. În 1948, acesta e închis pe motive politice de comunişti, lăsând-o pradă sărăciei, împreună cu cei doi copii ai lor, Constantin si Mihai. Aceasta reuseste sa plece cu copiii din tara in anul 1962 iar in 1963 Constantin reuseste sa li se alature folosind banii in valuta primiti de la cunostintele acestuia din Franta si cu ajutorul unei organizatii evreiesti (Jakober, City of London). Fara indoiala Martha Bibescu i-a ajutat cu interventia sa prin Crucea Rosie.
Nadia Russo
Nadia Russo Data nașterii: 17 iunie 1901 Data decesului: 22 ianuarie 1988 Locul nașterii: Tver, Rusia Își pierde de mică ambii părinți, fiind crescută de sora ei mai mare și de rudele din Chişinău, unde urmează și liceul, apoi Artele Frumoase. În 1925, se căsătoreşte cu Alexandru Russo de care însă divorțează când acesta nu este de acord cu pasiunea pentru aviație a Nadiei. În 1936, se înscrie la Şcoala de aviatie „Mircea Cantacuzino” și este instruită de Constantin Abeles, obţinând brevetul de pilot Gr. II cu numarul 11. În 1937, concurează pentru Cupa „Mircea Cantacuzino” și face parte din echipa României care participă la Concursul Aeronautic al Micii Antante. În 1939, zboară la mitingul aviatic din Râmnicu Vâlcea și participă la concursul pentru obţinerea Cupei Aeroclubului Braşov. Face parte, începând cu anul 1940, din Escadrila Sanitară a Ministerului Aerului şi Marinei. În urma activităților eroice de salvare, Nadia Russo este decorată cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade clasa Crucea de Aur, Ordinul „Virtutea Aeronautică” clasa Crucea de Aur, Ordinul „Regina Maria” şi „Vulturul German”. Se stinge din viaţă, la Buftea, pe 19 ianuarie 1988.
Sorin Tulea
Sorin Tulea Data nașterii: 11 octombrie 1915 Data decesului: 7 septembrie 2005 Locul nașterii: Roman Se înscrie, în 1936, la Şcoala de aviație „Mircea Cantacuzino”, unde este instruit și brevetat. Sorin Tulea se antrenează pe avioanele şcolii: Messerschmitt 23b, Fleet 10G, ICAR Universal şi Klemm 35A. Ulterior, absolvă și cursurile Şcolii de Perfecționare a Aviaţiei Militare de la Aeroportul Otopeni. Este admis la Universitatea Politehnica Bucureşti, secţia Aviaţie, însă războiul îi întrerupe studiile. Este mobilizat, în 1940, la Flotila 1 Bombardament de la Braşov, unde învaţă să piloteze avioane bimotor. În iunie 1941 în cadrul Grupului 5 Bombardiere, primește misiuni de luptă spre Odessa. Este propus, datorită comportamentului său exemplar, pentru „Virtutea Aeronautică de Război”, clasa „Crucea de Aur” cu două barete, precum şi „Corona României cu Spade” şi panglică de „Virtutea Militară”. În 1944, Tulea își fracturează ambele picioare la aterizarea cu parașuta, în timpul unui atac inamic. În toamna lui 1947, începe să zboare din nou în cadrul aviaţiei civile. Este arestat în 1948 și condamnat la 15 ani de muncă silnică – va petrece 15 ani şi şapte luni ca deținut politic. Este eliberat în 1963 şi trimis cu domiciliul obligatoriu, în Bărăgan, la Lăteşti – o colonie întemeiată de foştii deţinuţi politici. Între 1994 şi 2000, scrie volumul „Amintiri din războaie neterminate” publicat la editura Semne, în 2003. Se stinge din viaţă în anul 2005, la vârsta de 90 de ani.
Virginia Thomas
Virginia Thomas Data nașterii: 1910 Data decesului: nu avem informatii Locul nașterii: Brașov Se naşte la Braşov, unde lucrează ca funcţionară la Uzinele IAR, ocazie cu care ia primul contact cu aviaţia. Face primul său zbor în 1936, la Aeroclubul Braşov, dupa care studiază pilotajul la Şcoala de aviație „Mircea Cantacuzino” din Bucureşti, unde primeşte brevetul de pilot de turism Gr. II cu numarul 12. În 1939, se angajează stewardesă la Societatea de transport aerian LARES. Este prima femeie din România care ocupă această funcție. Primeşte, în 1940, postul de pilot în Escadrila Sanitară. Transportă răniți până la căderea Odessei, după care se întoarce în Bucureşti și este deocrată, în 1941, cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade clasa „Crucea de Aur”. Din 1942 până în 1943 zboară în cadrul Escadrilei 108 Transport uşor, transportând răniţi la diverse spitale din ţară sau din zonă. După război învaţă, la Şcoala din Câmpina, zborul cu planorul. Este brevetată cu gradele A, B şi C. Se căsătorește cu un ofițer englez pe care îl urmează la Berlin şi se stabileşte, în cele din urmă, la Paris.
Mariana Drăgescu
Mariana Drăgescu Data nașterii: 7 septembrie 1912 Data decesului: 24 martie 2013 Locul nașterii: Craiova În 1935, se înscrie și învaţă să zboare, sub îndrumarea lui Constantin Abeles, la Şcoala de aviație „Mircea Cantacuzino”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, zboară pe frontul de Est, unde, în cadrul Escadrilei Sanitare, ia parte la numeroase misiuni de transport al răniţilor. După 23 august 1944, zboară şi pe frontul de Vest până în Cehoslovacia. Este singura româncă cu un grad militar înalt care a făcut ambele fronturi, peste 1.500 de militari scăpând cu viață datorită ei. Mariana Drăgescu este decorată cu Ordinul „Vulturul German”, Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade şi „Crucea Regina Maria”. După război, în timpul foametei care bântuia România, ia parte la acţiuni de stăvilire a tifosului exantematic. Între 1950 şi 1954, este instructor de zbor la Şcoala de aviație de la Ghimbav-Braşov, de unde este înlăturată pentru vina de a fi luat parte la războiul împotriva Uniunii Sovietice. În 1955, i se retrage livretul militar, fiind nevoită să lucreze ca dactilografă la o policlinică, până la pensionarea sa în anul 1967. Abia în 2012 este înaintată la gradul de Comandor. Până la moartea sa, în martie 2013, a făcut parte din Asociaţia Internaţională a femeilor pilot.
Radu Manicatide
[tabs] [tab title=”Profil”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași Construiește, la numai 14 ani, planorul M1 din lemn, cu care câștigă în 1926 concursul organizat de Aeroclubul Regal al României. În 1930, se înscrie la Politehnica din București, iar în 1931 și la Școala de aviație „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa. Își continuă studiile la Paris, la „École Supérieure des Sciences Aéronautique et de Construction des Automobiles”, pe care o absolvă ca șef de promoție cu diplomă de inginer constructor de avioane în 1934. Își obține brevetul de pilot de avion de turism și continuă construcțiile aeronautice: primul monoplan construit în România, RM-1, urmat de modele RM-4, RM-5, RM-7, RM-9. La IAR Brașov contribuie la dezvoltarea diferitelor tipuri de avioane (de cercetășie, de vănătoare, bombardiere). Construiește planorul M-10 și modelul RM-11 (avion supranumit „Rață”), urmat de modelul RM-12. În 1949, concepe avionul IAR-813 destinat instrucţiei de faza I, prezentat la numeroase mitinguri aeriene în ţară şi în străinătate (Kiev, Moscova, Budapesta). Până în 1970, realizează o impresionantă serie de prototipuri, IAR-817, MR-2, IAR-818, IAR 818H, IAR-821, IAR-821B, IAR-822, IAR-823, mai multe tipuri de autoturisme, o motocicletă și un scuter. Se stinge din viață la București în anul 2004. [/tab] [tab title=”Galerie”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași [nggallery id=60][/tab] [tab title=”Avioane”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași [recent_posts count=”100″ cat=”72″][/tab] [tab title=”Arhive”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași [recent_posts count=”100″ cat=”82″][/tab] [/tabs]
Constantin „Bâzu” Cantacuzino
Constantin „Bâzu” Cantacuzino Data nașterii: 11 noiembrie 1905 Data decesului: 26 mai 1958 Locul nașterii: București Se naşte la Bucureşti, fiind fiul lui Mihai Cantacuzino şi al Mariei (Maruca) Rosetti, principesă Cantacuzino. În 1930, stabilește recordul de viteză pe distanța București – Paris, traseu parcurs cu automobilul în numai 44 de ore. În 1932, câștigă Campionatul României la tenis, iar în 1933 se află în fruntea echipei naționale de hochei pe gheață la Campionatul Mondial. În vara anului 1933, se înscrie la Şcoala de aviatie „Mircea Cantacuzino” unde este brevetat pilot de turism gradul I şi II. În 1935, se perfecţionează în zborul acrobatic, iar în 1939 devine campion naţional la acrobaţia aeriană. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, „Bâzu” Cantacuzino intră voluntar în Escadrila 53 Vânătoare și obţine, în scurt timp, mai multe victorii. Membru al Grupului 9 Vânătoare, „Bâzu” doboară, între 29 iunie şi 5 august 1943, 15 avioane inamice – un adevărat record de front. După întoarcerea armelor, este singurul pilot care reușește să doboare un aparat german FW-190 – diferite topuri internaționale îl plasează pe locul al şaselea ca valoare combativă, cu 60 de victorii După război, se întoarce la activitatea civilă ca pilot-şef la societatea de transport pasageri LARES. În 1947, duce la Paris delegaţia guvernamentală a României ce va semna Tratatul de Pace cu Puterile Aliate şi Asociate. Din acel an, „Bâzu” se vede în imposibilitatea de a mai zbura, fiind supravegheat de Securitate. În februarie 1948, după o cursă de pasageri în Italia, nu se mai întoarce în țară. Ajunge la Madrid, în Spania, unde continuă să zboare, dar deja bolnav de pe front moare pe 26 mai 1956.
Alexandru „Dudu” Frim
Alexandru „Dudu” Frim Data nașterii: 9 martie 1908 Data decesului: 1980 Locul nașterii: Râmnicu Sărat Alexandru „Dudu” Frim este fiu al unui ofițer superior şi descendent al domnitorului Al. I. Cuza. Absolvă liceul „Ferdinand” din Bacău, iar în 1926 se înscrie la Universitatea Politehnica din București. În 1931 primeşte o bursă la Şcoala de aviatie „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa. În 1934, câștigă Campionatul Mondial de bob de la Egelberg, în Elveţia. În 1937, Frim ia parte la numeroase concursuri, printre care și Concursul Internaţional al Micii Antante, la care primește cupa pentru cel mai tânăr concurent, iar, în 1938, ocupă locul al treilea la Cupa „Mircea Cantacuzino”. Absolvă Şcoala de perfecţionare de la Buzău ca pilot de vânătoare şi bombardament. Din 1938, este pilotul de încercare al IAR Brașov, iar în 1939 câștigă Cupa Aeroclubului Brașov, precum și Marele Premiu al Aviației. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Frim doboară un avion B-17 (supranumit și „Fortăreața Zburătoare”), fiind decorat pentru aceasta cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”, clasa cavaler. Este arestat în 1950, fără a fi judecat sau condamnat în vreun fel, în baza unei Decizii ministeriale. Nu reuşeşte să afle motivul – de-a lungul anilor de detenţie în lagărele comuniste, spunându-i-se doar că e o pedeapsă administrativă pentru reeducare. Pe la începutul anilor 1980 umblă, cu manuscrisul unei lucrări intitulate „Pe aripi, pe roţi şi patine”, în căutarea unui editor. Din păcate, nu se știe care a fost, până la urmă, soarta acelui manuscris după moartea lui Frim.