Marina Știrbey
Marina ȘtirbeyData naşterii: 19 martie 1912Data decesului: 15 iulie 2001, Bouloc, FranțaLocul nașterii: Viena, Austria Învaţă să piloteze în 1935 la Şcoala de aviație „Mircea Cantacuzino”, fiind instruită de Constantin Abeles. În septembrie 1935, devine pilot de turism Gr. II și începe să participe la mitinguri aeriene organizate la Oradea, Băneasa și Târgu Jiu. În 1936, câștigă raliul aerian organizat de ziarul Tempo. În urma meritelor sale, pe 6 iunie 1936, primeşte – alături de Ioana Cantacuzino, prima femeie care a obţinut brevetul de pilot civil din România – Ordinul „Virtutea Aeronautică” conferit de Regele Carol al II-lea. Organizează un raid în ţările nordice unde doreşte să se documenteze asupra întrajutorării aeriene, în urma căruia fondează o escadrilă sanitară după modelul finlandez, formată numai din femei. Se alătură inițiativei Mariana Drăgescu, Virginia Duțescu, Nadia Russo și Irina Burnaia. Așa ia naștere celebra Escadrilă Albă, cum a fost denumită de jurnalistul italian Curzio Malaparte. În 1942, la Mogoşoaia, se căsătoreşte cu Constantin Basarab Brâncoveanu, unul dintre descendenţii voievodului – martir. În 1948, acesta e închis pe motive politice de comunişti, lăsând-o pradă sărăciei, împreună cu cei doi copii ai lor, Constantin si Mihai. Aceasta reuseste sa plece cu copiii din tara in anul 1962 iar in 1963 Constantin reuseste sa li se alature folosind banii in valuta primiti de la cunostintele acestuia din Franta si cu ajutorul unei organizatii evreiesti (Jakober, City of London). Fara indoiala Martha Bibescu i-a ajutat cu interventia sa prin Crucea Rosie.
Radu Manicatide
[tabs] [tab title=”Profil”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași Construiește, la numai 14 ani, planorul M1 din lemn, cu care câștigă în 1926 concursul organizat de Aeroclubul Regal al României. În 1930, se înscrie la Politehnica din București, iar în 1931 și la Școala de aviație „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa. Își continuă studiile la Paris, la „École Supérieure des Sciences Aéronautique et de Construction des Automobiles”, pe care o absolvă ca șef de promoție cu diplomă de inginer constructor de avioane în 1934. Își obține brevetul de pilot de avion de turism și continuă construcțiile aeronautice: primul monoplan construit în România, RM-1, urmat de modele RM-4, RM-5, RM-7, RM-9. La IAR Brașov contribuie la dezvoltarea diferitelor tipuri de avioane (de cercetășie, de vănătoare, bombardiere). Construiește planorul M-10 și modelul RM-11 (avion supranumit „Rață”), urmat de modelul RM-12. În 1949, concepe avionul IAR-813 destinat instrucţiei de faza I, prezentat la numeroase mitinguri aeriene în ţară şi în străinătate (Kiev, Moscova, Budapesta). Până în 1970, realizează o impresionantă serie de prototipuri, IAR-817, MR-2, IAR-818, IAR 818H, IAR-821, IAR-821B, IAR-822, IAR-823, mai multe tipuri de autoturisme, o motocicletă și un scuter. Se stinge din viață la București în anul 2004. [/tab] [tab title=”Galerie”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași [nggallery id=60][/tab] [tab title=”Avioane”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași [recent_posts count=”100″ cat=”72″][/tab] [tab title=”Arhive”] Radu Manicatide Data nașterii: 17 aprilie 1912 Data decesului: 18 martie 2004 Locul nașterii: Iași [recent_posts count=”100″ cat=”82″][/tab] [/tabs]
Alexandru „Dudu” Frim
Alexandru „Dudu” Frim Data nașterii: 9 martie 1908 Data decesului: 1980 Locul nașterii: Râmnicu Sărat Alexandru „Dudu” Frim este fiu al unui ofițer superior şi descendent al domnitorului Al. I. Cuza. Absolvă liceul „Ferdinand” din Bacău, iar în 1926 se înscrie la Universitatea Politehnica din București. În 1931 primeşte o bursă la Şcoala de aviatie „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa. În 1934, câștigă Campionatul Mondial de bob de la Egelberg, în Elveţia. În 1937, Frim ia parte la numeroase concursuri, printre care și Concursul Internaţional al Micii Antante, la care primește cupa pentru cel mai tânăr concurent, iar, în 1938, ocupă locul al treilea la Cupa „Mircea Cantacuzino”. Absolvă Şcoala de perfecţionare de la Buzău ca pilot de vânătoare şi bombardament. Din 1938, este pilotul de încercare al IAR Brașov, iar în 1939 câștigă Cupa Aeroclubului Brașov, precum și Marele Premiu al Aviației. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Frim doboară un avion B-17 (supranumit și „Fortăreața Zburătoare”), fiind decorat pentru aceasta cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”, clasa cavaler. Este arestat în 1950, fără a fi judecat sau condamnat în vreun fel, în baza unei Decizii ministeriale. Nu reuşeşte să afle motivul – de-a lungul anilor de detenţie în lagărele comuniste, spunându-i-se doar că e o pedeapsă administrativă pentru reeducare. Pe la începutul anilor 1980 umblă, cu manuscrisul unei lucrări intitulate „Pe aripi, pe roţi şi patine”, în căutarea unui editor. Din păcate, nu se știe care a fost, până la urmă, soarta acelui manuscris după moartea lui Frim.