Marina Știrbey
Marina ȘtirbeyData naşterii: 19 martie 1912Data decesului: 15 iulie 2001, Bouloc, FranțaLocul nașterii: Viena, Austria Învaţă să piloteze în 1935 la Şcoala de aviație „Mircea Cantacuzino”, fiind instruită de Constantin Abeles. În septembrie 1935, devine pilot de turism Gr. II și începe să participe la mitinguri aeriene organizate la Oradea, Băneasa și Târgu Jiu. În 1936, câștigă raliul aerian organizat de ziarul Tempo. În urma meritelor sale, pe 6 iunie 1936, primeşte – alături de Ioana Cantacuzino, prima femeie care a obţinut brevetul de pilot civil din România – Ordinul „Virtutea Aeronautică” conferit de Regele Carol al II-lea. Organizează un raid în ţările nordice unde doreşte să se documenteze asupra întrajutorării aeriene, în urma căruia fondează o escadrilă sanitară după modelul finlandez, formată numai din femei. Se alătură inițiativei Mariana Drăgescu, Virginia Duțescu, Nadia Russo și Irina Burnaia. Așa ia naștere celebra Escadrilă Albă, cum a fost denumită de jurnalistul italian Curzio Malaparte. În 1942, la Mogoşoaia, se căsătoreşte cu Constantin Basarab Brâncoveanu, unul dintre descendenţii voievodului – martir. În 1948, acesta e închis pe motive politice de comunişti, lăsând-o pradă sărăciei, împreună cu cei doi copii ai lor, Constantin si Mihai. Aceasta reuseste sa plece cu copiii din tara in anul 1962 iar in 1963 Constantin reuseste sa li se alature folosind banii in valuta primiti de la cunostintele acestuia din Franta si cu ajutorul unei organizatii evreiesti (Jakober, City of London). Fara indoiala Martha Bibescu i-a ajutat cu interventia sa prin Crucea Rosie.
Constantin „Bâzu” Cantacuzino
Constantin „Bâzu” Cantacuzino Data nașterii: 11 noiembrie 1905 Data decesului: 26 mai 1958 Locul nașterii: București Se naşte la Bucureşti, fiind fiul lui Mihai Cantacuzino şi al Mariei (Maruca) Rosetti, principesă Cantacuzino. În 1930, stabilește recordul de viteză pe distanța București – Paris, traseu parcurs cu automobilul în numai 44 de ore. În 1932, câștigă Campionatul României la tenis, iar în 1933 se află în fruntea echipei naționale de hochei pe gheață la Campionatul Mondial. În vara anului 1933, se înscrie la Şcoala de aviatie „Mircea Cantacuzino” unde este brevetat pilot de turism gradul I şi II. În 1935, se perfecţionează în zborul acrobatic, iar în 1939 devine campion naţional la acrobaţia aeriană. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, „Bâzu” Cantacuzino intră voluntar în Escadrila 53 Vânătoare și obţine, în scurt timp, mai multe victorii. Membru al Grupului 9 Vânătoare, „Bâzu” doboară, între 29 iunie şi 5 august 1943, 15 avioane inamice – un adevărat record de front. După întoarcerea armelor, este singurul pilot care reușește să doboare un aparat german FW-190 – diferite topuri internaționale îl plasează pe locul al şaselea ca valoare combativă, cu 60 de victorii După război, se întoarce la activitatea civilă ca pilot-şef la societatea de transport pasageri LARES. În 1947, duce la Paris delegaţia guvernamentală a României ce va semna Tratatul de Pace cu Puterile Aliate şi Asociate. Din acel an, „Bâzu” se vede în imposibilitatea de a mai zbura, fiind supravegheat de Securitate. În februarie 1948, după o cursă de pasageri în Italia, nu se mai întoarce în țară. Ajunge la Madrid, în Spania, unde continuă să zboare, dar deja bolnav de pe front moare pe 26 mai 1956.