Un scurt istoric al Școlii de Aviație ”Mircea Cantacuzino” (1928-1940)
Mai 1928
Septembrie 1928
În septembrie 1928, Mircea Cantacuzino aduce din Germania o avionetă de tip Junkers cu motor Mercedes Benz de 20 C.P., pe care a pus-o la dispoziția elevilor săi.
Noiembrie 1928
În faţa unei comisii militare numită de Inspectoratul Aeronautic, la data de 13 Noiembrie 1928, primii 6 piloți formați la Școala de aviație „Mircea Cantacuzino”, își obţin brevetul cat. I. Aceștia sunt: Mircea Cantacuzino, Edgar Mendl, Walter Hausser, Nicu Ruletta, Renato Ferrero și Constantin „Costel” Sidery.
Ianuarie 1929
Elevii Școlii de aviație „Mircea Cantacuzino” aduc în anul 1929 o inovaţie avionetei Klemm ce se afla în dotarea școlii. Din cauza conditiilor meteo nefavorabile aceștia montează schiuri în locul roţilor. Avioneta a efectuat zboruri și aterizări foarte reușite avându-l pe lt. av. Miclescu la manșa.
Februarie 1929
Începând cu anul 1929, activitatea școlii se consolidează treptat, iar numărul elevilor ajunge la 20. Dintre aceștia, nouă elevi deja formați se înscriu pentru continuarea și menținerea antrenamentului.
Septembrie 1929
Primul raid în formaţie al aviaţiei de turism româneşti a fost efectuat în anul 1929 de elevii Școlii de aviatie „Mircea Cantacuzino”
Septembrie 1929
În septembrie 1929, Mircea „Miky” Cantacuzino pornește alături de cinci piloți într-o misiune de aducere a trei noi avionete. Zborul urmează traseul Stuttgart – Praga – Lemberg – Cernăuți – București, iar echipele de piloți sunt formate din Mircea și Ioana Cantacuzino, Constantin Sidery și Lucien Levy, respectiv Ionel Cociașu și Nicolae Poulieff.
Mai 1930
Precedat de Octav Oculeanu, la data de 20 Mai 1930, Lucian Levy devine noul monitor al şcolii.
Mai 1930
La 25 mai 1930, activitatea întemeietorului turismului aerian românesc ia sfârșit. Mircea Cantacuzino îşi pierde viaţa într-un accident aviatic. Acesta a reușit să antreneze 28 de elevi, 15 brevetați, 3 foști piloți militari reantrenați, totalizând 5746 de zboruri.
Iunie 1930
La data de 1 iunie 1930, cu ajutorul familiei și a câtorva prieteni se înființează Asociația Pentru Propășirea Turismului Aerian „Mircea Cantacuzino”. Activitatea școlii nu s-a întrerupt, avioanele continuându-și zborurile ca omagiu adus întemeietorului şcolii, formând noi serii de piloţi. Ioana Cantacuzino, sora sa, preia conducerea școlii. Ea devine, astfel, și prima femeie administrator al unei şcoli de aviaţie din România.
Mai 1931
În anul 1931, Școala de aviatie „Mircea Cantacuzino” este recunoscuta ca școala oficială de pilotaj a Aeroclubului Regal al României, avându-l ca vice-președinte de onoare pe Prințul George V. Bibescu, pionier al aviației românești, președintele Federației Internaționale Aeronautice în perioada 1930 – 1941.
Din lipsa resurselor, avioanele şcolii fiind scoase din uz, şcoala este nevoită să îşi întrerupă cursurile temporar
2 iunie 1932
Ionel Cociașu, membru fondator și fost elev al Școlii, obține pentru România primul record mondial de aviație, record de durată în circuit închis pentru avioane ușoare cu două locuri (8 ore, 17 minute și 42 secunde). Acest record era din 1930 deținut de Franța cu performanța piloților Reginensi și de Viscaya de 6 ore și 34′. Acesta este primul record mondial cucerit de Romania.
Septembrie 1932
A.R.P.A. (Asociaţia Română pentru Propaganda Aviației) împrumută Şcolii de aviație „Mircea Cantacuzino” în data de 21 Septembrie 1932, un avion Messerschmitt de 80 C.P., ceea ce permite școlii să îşi reia activitatea.
Mai 1937
Ziarul „Tempo”, la inițiativa directorului acestuia, Vasile Canarache, organizează un mare raid pe ruta Bucureşti-Constanţa-Galaţi-Iaşi-Cernăuţi. Un număr mare de elevi ai şcolii participă printre care: Ioana Cantacuzino, Lucien Levy, C. Soutzo, S. Vârnav, Marina Ştirbey, „Bâzu” Cantacuzino. Câstigatoarea este desemnată Marina Ştirbey urmată de S. Vârnav şi C. Soutzo.
Iunie 1937
O nouă sectie se deschide în cadrul şcolii pentru cei interesaţi să învețe zborul cu planorul. Înscrierile încep în data de 15 iunie în comuna Drajna, judeţul Prahova.
1940
Şcoala „Mircea Cantacuzino” este desfiinţată în mod abuziv. Ioana Cantacuzino se retrage la Castelul Călimăneşti, unde, după război, este constant supravegheată de Securitate. Se stinge din viață în anul 1951.
read more